Și mă tot întreb dacă nu cumva eu sunt prostul

Parinti
02.06.2020
Autor: Revista Blogurilor

Am venit acasă într-o seară de vineri. După patru luni departe de familie și după o călătorie de mai bine de 30 de ore. Nu-mi mai îmbrățișasem soția din Ianuarie. Iar pe copii tot de atunci.

Am ieșit din aeroport echipat, cum prevedea legea: cu mască pe față și cu mănuși. Soața mă aștepta la fel de costumată. Mi-a pus cheile mașinii pe o măsuță și 15 lei de parcare. Atât. Ne-am privit în ochi. Doar atât. Am vorbit câteva minute păstrând o distanță de doi metri. Ne-am și salutat. Cumva. Călcâi în călcâi.
Nu ne-am îmbrățișat, nu ne-am sărutat. Nimi… citeste mai mult

Vezi sursa

Articole similare:

Top