Nu ai cum să nu îi recunoști, indiferent de profesia ta. Ei sunt profesorii de orice, se pricep la toate. Ei te luminează, ei îți pavează drumul în viață cu informațiile sigure pe care doar ei le au. Sunt profesori în orice, autoproclamați și susținuți doar din cauză că noi, cei care ne uităm, îi ascultăm și îi citim, suntem la fel de ignoranți ca o turmă de oi care trece pe lângă o piatră pe munte.

Deschid cu un ins notoriu. S-a supărat când CNCD l-a amendat pentru un articol de pe STIRIPESURSE.RO. Are frecvente apariții televizate sau radiodifuzate, te încurci de el aproape peste tot, calci în el oriunde, ubicuitatea lui concurând oxigenul din apă.

El este insul care se pricepe de la infecții nosocomiale la clitoris, de la dumnezeire la amigdală, de la psihicul unui copil la cum se vidanjează corect o fosă septică. Specializarea lui este în toate.

El dă lecții de română oricui: fie că este academician, fie că este profesor de română, fie că este jurnalist sau politician. Da, tot el este care face frecvente cacofonii la fiecare apariție publică, la radio sau tv, el este cel care pronunță ”servici”, ”ștat de plată” și nu știe când se pronunță cu ”cs” și când ”gz”. Ți se strică mintea când îl auzi pronunțând continuu ”dîn”, ”pă”, ”dă”, ”dăcât”. Vorbește despre impostură când el însuși este unul, probabil un prototip în fiecare domeniu pe care îl abordează, nefiind niciodată nici medic, nici politician, nici diplomat, nici pompier.

Tot el dă sfaturi despre cum să se stingă un incendiu care cuprinde, de exemplu, o mare catedrală, tot el spune cum să se construiască și pe unde, tot el dă lecții despre economie și fiscalitate. Este exemplarul care dă sfaturi și știe și ce o să meargă și ce nu. Are expertiză în conflicte internaționale, știe cum trebuie extirpat Statul Islamic și că urmează un război cu Iran sau Coreea de Nord.

El e insul, însă, care nu știe că procurorii nu arestează, el e insul care nu știe diferența între procuror și judecător, el e insul care nu știe diferența între profesor și învățător, el e atoateștiutorul care nu știe diferența între arestare și reținere, dar cunoaște chichițe constituționale, în comparație cu marii avocați și judecători ai țării, care nu au priceperea lui. Îi acuză pe procurori și polițiști că nu fac un dosar în nu știu ce fel, le spune că au suficiente probe, ce le mai trebuie, iar când pică dosarul, în instanță, zice că era la mintea cocoșului că așa urma să se întâmple.

Dacă nu ți-ai dat seama despre cine e vorba, mai am câteva indicii. ”Eu am fost un închipuit, un imaginativ, am avut o capacitate mare de a-mi închipui lucrurile”, uimea el, în urmă cu ceva timp, într-un interviu în care își aroga următoarele profesii, vorbind despre foștii săi prieteni: ”scriitor, ca și mine”, ”ca și mine, matematician, dar făceam aceeași meserie, informatician”, ”inginer, ca și mine”. Apoi, spune că el este gazetar, ”pentru că se câștigă banii mai ușor”. Uimitor, nu? În numai 10 minute de interviu, acest notoriu își arogă nu mai puțin de 4 profesii. Clar, ”un închipuit, un imaginativ”!

Tot el este cel care își aduce aminte selectiv episoade din trecutul său. Ceea ce taxează la alții că au făcut, deși chiar și el a făcut, el nu este de condamnat, pentru că nu își aduce aminte să fi comis acele lucruri, iar dacă a făcut, nu este important, pentru că le-a făcut el.

El îi condamnă pe copiii unora, mai ales ai politicienilor sau persoanelor publice din sport și showbiz, dar, când vine vorba despre al lui, nu vrea aceeași unitate de măsură. El are siguranța profesorului de orice că acel copil, al unui fost sau actual, nu merita să dețină cine știe ce funcție. Motivul: pentru că e fiul unei mame sau al unui tată cu o imagine negativă! Atât! Știe el că nu merită, iar dacă el zice, înseamnă că așa e.

El este cel care râdea de un fost senator și de fostul președinte al Senatului că au ajuns să se însoare pentru a cincea oară. Desigur, ceea ce detestă la alții, vede la el o calitate.

A uimit când a spus despre cea care i-a dat naștere că ”Maică-mea era ceva mai periculos decât doctrina, era exemplul viu.”, pentru că era membră de partid și se ocupa de cadrele PCR.

Lui îi pute ce se întâmplă în altă parte. Ce se întâmplă la el și cu el, mirosul emanat este mai presus de Channel, e ca mirosul moaștelor pentru creștini.

Al doilea este Ludovic Întâiul. Este primul premier pe care îl văd că le știe, și el, pe toate. Am văzut cum le dă sfaturi miniștrilor în ședința de guvern. Îi explică ministrului Sănătății lucruri pe care, chipurile, nu i-ar fi dat prin cap aceluia sau specialiștilor din minister. Repetă lecția cu cel de la Muncă și Justiție, cu cel de la Educație și Finanțe. Le spune chestii pe care le-ar gândi și un profan, darămite un specialist. Dar, face spectacol în fața unei țări, îi ceartă ca pe niște elevi și le vorbește superior, doar el e profesorul de orice.

El este cel care acuză mereu pe alții, iar tot ce este bun i se datorează doar lui. Nu el este vinovat că o țară întreagă a văzut cum fumează și bea, în plină epidemie, în birou, alături de alți miniștri. Trebuie scuzat, doar era ziua lui. Pentru el nu este grav ce face el, este grav ce fac alții. Pentru că, nu-i așa, dacă altul face ce face el, se pune de două ori, iar el are scuză, este prim-ministrul țării și muncește.

El este premierul care deține recordul de Ordonanțe de Urgențe emise în doar câteva luni de mandat, lucru pe care îl condamna la predecesorii săi. El este cel care a călcat în picioare Constituția, lucru dovedit de decizii ale CCR, și tot el este cel care a sărutat tricolorul, de Ziua Drapelului, cu masca pe față, în aer liber. Asta, după ce merge prin instituțiile statului fără mască.

El este cel care, însă, pe lângă aceste performațe unice, a uimit nu doar țara, ci un întreg mapamond: a putut să trăiască, alături de soția casnică și fiul lor, cu doar 3.000 de lei pe lună.

Al treia tipologie este cea a jurnalistului influencer și a viteazului de pe Facebook. Jurnaliștii sunt și ei profesori de orice. Îi vezi abordând cu lejeritate teme legate de educație, de articole din Constituție, îi auzi cum vorbesc despre medicină și sport cu aceeași ușurință cu care conversează un academician despre domeniul pe care îl studiază de zeci de ani.

Jurnaliștii influenceri ne spun că doar ei sunt deținătorii adevărului. Doar ei fac jurnalism autentic, nu și ceilalți, indiferent că ceilalți sunt chiar foști colegi de-ai lor de redacție. Pe ei îi auzi tăcând când un politician dintr-o anumită aripă a politicii o comite, dar țipă asurzitor când ceilalți vor să mărească pensii și alocații.

Ei sunt cei care vorbesc frecvent despre pușcărie, clamează dreptul acolo unde totul este strâmb, cere dreptate pentru vinovați. Sunt de partea procurorilor pe care îi văd judecători supremi, sunt de partea președintelui, indiferent care e el, deși îi face pe români de râs, ei sunt cei care tac atunci când alții se zbat să arate nedreptatea dosarelor fabricate, a spitalelor închise, a furturilor comise de politicienii de casă ai președintelui.

Militează pentru ura împotriva bisericilor și a clericilor, a credincioșilor numiți ”pupători de moaște”, a celor care-și iubesc țara și credința, obiceiurile și tradiția. Pentru ei, normalul este familia homosexuală, pentru ei normal este educația sexuală obligatorie, nu istoria românilor, geografia sau limba și literatura română. Pentru ei, medicii și profesorii sunt niște sclavi fără drepturi, niște roboți care nu au voie să greșească.

Toți, și primul ins, și al doilea, și următorii au multe în comun: de toate cele pe care le ce spun azi vor ajunge să se lepede de ele mâine sau poimâine, indiferent că acest mâine se măsoară în săptămâni sau luni. Avem noroc cu internetul ca să vedem că așa stau treburile: dovada se găsește pe youtube, pe google… Ei sunt profesorii de orice care predau în lumina neagră care luminează România!