Douazeci douazeci. Ziceam ca in sfarsit o sa ajung si eu in Coreea de Sud, Japonia. Si in Faroe. Ca o sa ne mutam macar o luna in sudul Spaniei cu gemenii. Ca o sa stam pana tarziu afara in serile lungi de vara, ca o sa bem Sangria, ca o sa ne facem in sfarsit pofta de liniste si relaxare. Ca o sa dormim pana tarziu. Ca o sa ii avem si pe  bunici aproape. Ca o sa fie un an special. Ca o sa fie bine. Aveam pana si bilete la europeanul de fotbal de la Bucuresti. In ianuarie, pe ultimul bunic l-am pierdut. Au mai ramas bunicile. In februarie trebuia sa plec la snowboard, dar din cauza furtunilo… citeste mai mult