Nu-i tocmai ușor să dai noutate vechiului, autoritate noului, strălucire – locului comun, lumină spațiului obscur, atracție pentru demodat, credibilitate pentru îndoială, darămite să arăți natura tuturor lucrurilor și toate proprietățile lor în natură. Cam așa încerca Pliniu cel Bătrân1 să explice în câteva cuvinte gândul său înainte să pornească uriașa muncă la cea mai veche lucrare enciclopedică care a supraviețuit până în vremurile moderne – Naturalis Historia, Istoria Naturală.