Știți voi butada aia stereotipă din psihanaliză: copilăria ne urmărește toată viața. Toată copilăria am suferit că nu vedeam cîte filme mi-aș fi dorit. Pe de o parte, pe vremea comuniștilor se dădeau cumplit de puține filme la televizor, și alea în mare parte din zona comunistă. Vestitele filme coreeene :( Pe de altă parte, mai mă și trimiteau ai mei la culcare cînd mai era cîte un film. “Lasă, că ai tot timpul să-l vezi”. Probabil vroiau să se uite în liniște la el. În plus, fiind din Telega, acolo nu aveam cinematograf. Autobuzele spre Cîmpina erau puțin… citeste mai mult