În splendidul roman al lui Bogdan Popescu (unul dintre cele mai puternice debuturi în proză din ultimii ani), realitatea ia, de fiecare dată, înfăţişarea pe care i-o dau vorbitorii, modificându-şi contururile de la unul la altul. Din cauza logoreei şi a divagaţiei personajelor, povestirile lor sunt stufoase, arborescente, mergând pe mai multe cărări narative şi ascunzând, în …… citeste mai mult