Stiu, v-am lipsit tare si mi-ati dus dorul. Asa-i? Glumesc si eu si ma alint, ca asa imi place sa incep anul. Mi-am dat seama ca nu am mai scris de foarte mult timp cand cineva a intrebat de dulciurile de la bistro Ma Cocotte si a zis ca a gasit un blog abandonat cu o ultima postare de acum haat haat 2016 prin noiembrie. Pfai… suntem deja in 2018 si e drept ca timpul zboara mult prea repede. Cu toate astea, acum sunt aici. Si MEREU sunt aici, chiar daca uneori sunt mai tacuta. Trebuie doar sa bateti la usa si eu voi deschide imediat.  2017 a fost un an urat, noroios, gri si greu. In 201… citeste mai mult