Imaginea cea mai veche dintre toate Craciunurile mele e a unei portocale asezata intre cateva crengi de brad, ca un giuvaer al coroanei. Portocala e valoroasa si rara in casa bunicii, unde miroase a 1880, a timp picurat cu pipeta in vietile incete ale oamenilor de pana la mine. Rudele mele pe care nu le-am cunoscut niciodata, dar pe care le aud soptind din crapaturile zidurilor, dupa miezul noptii. Plecatii, cei care stiu precis acum daca are rost sa sarbatorim Nasterea Lui. Sau daca nu mai e nimic dincolo.