În postura de căutători spirituali, mai devreme sau mai târziu, trebuie să confruntăm o așteptare – aproape o obișnuință acum – de a accepta ce se întâmplă de fapt cu noi, să ne abandonăm circumstanțelor, deoarece acest abandon va fi fundația dezvoltării noastre spirituale. Întrebarea totuși, se poate naște în interiorul nostru, dacă abandonul și acceptarea pot constitui fundația dezvoltării noastre spirituale?