Când cineva te iubește așa cum ești și te acceptă și când nu ești minunat, ți se pare că este obligat să facă asta toată viața. Dacă-ți lipsește finețea spirituală crezi că trebuie să fie așa un soi de servitor: să-ți suporte toanele, să-ți execute ordinele, înjosirile tale să i se pară „dulci”, la un semn de-al tău să se apropie, iar la altul să dispară. Consideri că el trebuie să-și sacrifice dorințele și nevoile și să-ți stea permanent la dispoziție.Sunt momente în care, trebuie să recunoaștem, abia ne suportăm pe noi. În clipele acelea av… citeste mai mult