Dorina Chiriac, o actriță, pentru cei care nu o cunosc, despre care mulți spun că e foarte bună, alții, dimpotrivă, se plânge că o taxează statul în plus și în avans. Postarea ei e, deja, foarte distribuită pe internet, dar nu asta voi dezbate aici, ci altceva. Țin să precizez că femeia are dreptate cu ce se plânge, subscriu în totalitate, dar altceva m-a revoltat.

Să o luăm așa, punctual, cum ar face chiar și Tudor Chirilă sau Florinel Piersic, buni cunoscători ai actriței. Mai fac o precizare, din capul locului, că dacă o mare artistă ca ea vorbește precum scrie (știm cu toții, când scriem, o facem mai bine decât oral) e grav. Sigur a lipsit de la multe lecții de limba română, nu are cum să recupereze.

Să purcedem, zic. Scrie Dorina Chiriac în mesajul său: ”Sunt mamă singură, nu am o locuință proprietate personală, nici o mașină, nici telefonul de pe care scriu acuma nu-i al meu. Am un copil de 11 ani în întreținere.”

E mamă, ceea ce, pentru mine, ca bărbat, mă face să am un respect imens, într-o țară în care natalitatea e dezastruoasă, iar statul nu își dă seama că e o bombă cu ceas. ”Nu am o locuință proprietate personală”, scrie artista. Nu știu dacă stă cu chirie, la stat, la privat, la vreun prieten, nu știu dacă plătește. Dar, tanti Dorina, muuulți dintre noi nu avem casă. Stăm cu chirie sau pe la frați, rude, prieteni. Sau, nu aveam casă, dar ne-am luat, în rate, și le plătim, prin muncă. ”Nici o mașină”, continuă ea. Nicio problemă, sau, cum ar scrie tanti artista, nici o problemă, muuulți dintre noi, ăștia care te citim, distribuim, admirăm sau ne ești indiferentă, nu avem. Iar, tot unii din categoriile de mai sus, nu le mai scriu, avem. Avem pentru că, ghici ce?, muncim! Și, am făcut rate, împrumuturi la părinți, colegi, prieteni și ne-am cumpărat.

”Nici telefonul de pe care scriu acuma nu-i al meu”, adaugă ea. Măi să fie, mai că îmi vine să plâng. Și, atunci, al cui e, doamnă? Internetul de pe telefon cine ți-l plătește? Eu, ca să scriu pe net, plătesc, din salariul meu, un abonament. Alții, tot cu telefon, plătesc o cartelă reîncărcabilă. Matale, ca artistă, cum o arzi? Cine te-a binecuvântat și cu un telefon și cu un abonament, ambele moca?

”Am un copil de 11 ani în întreținere”, închide ea prima plângere sau descriere, încă nu m-am lămurit. Ok, ești singură, divorțată sau cine știe, nu e treaba mea. Mă gândesc că are un tată totuși, care, cumva, îi plătește o pensie. Sau, care e adevărul? E un tată iresponsabil? Dă-l în judecată! Nu știu situația, dar îți dau idei.

Însă, să continuăm cu analiza plângerilor. ” Nu mă plâng niciodată, muncesc peste măsură; adică, peste angajamentul meu în teatru, am ocazional colaborări spre a-mi mări veniturile, atât cât îmi permite condiția de mamă. Nu fac economii; n-apuc.”, scrie, de pe telefonul altcuiva și de pe netul altuia, marea actriță.

”Nu fac economii; n-apuc.”, tastează, probabil nervos, Dorina. Dar, de ce nu apuci? Ce faci cu banii? Că, uite, și io am salariul mediu pe economie, nu sunt artist, dar tot fac ceva economii, cu un copil în întreținere. Fumează mai puțin, bea mai puțin, mai mergi și cu metroul, poate și cu RATB, și usor, usor, te încadrezi la o economie.

”Am primit ieri mii (poate zeci de mii, n-am numărat) de mesaje de apreciere și încă mai primesc; și mulțumesc.”, e un mesaj mai pe final. Dorina Chiriac se vaită că nu are timp, că muncește. Auzi, dar cum de ai timp, nu zic să citești, ci să numeri câte mesaje ai primit? Pe facebook, ce trece de 99, îți arată cu plus 99, pe mail nu cred că ai primit prea multe, căci cei cărora te adresezi tu nu au adresa ta. Deci, cum le-ai numărat? Și, încă ceva. Zeci de mii înseamnă, așa, ca între noi, cei care fac banii și din ”colaborări ocazionale”, cum le numești tu, cel puțin 20.000 de mesaje. Ori nu știi să numeri, ori chiar ai primit 20k, și, în cazul ăsta, eu sunt prea dobitoc. Rămân la prima variantă.

În loc de concluzie, bag așa: Tanti, doamna Dorina Chiriac (e drept că am scris de multe ori Corina, dar am modificat), lasă văicărelile! Vezi câte mame sunt în situații și mai proaste decât cea descrisă de tine, câți bărbați sunt în aceleași situații, câți copii au respirat aerul pe care îl umpleai cu fumul tău de țigară, și, apoi, după ce ne arăți și nouă de unde să luăm un telefon moca, cu internetul aferent, ne apucăm să te credem. Poate ești o mare actriță, habar n-am, am întrebat la bloc, la mine, nu te știe nici naiba, dar, după mintea mea puțină, rămân la prima idee ce mi-a încolțit când am citit postarea ta: cum să ne fiți voi modele, când niciodată nu aveți soluții? Când ne arătați doar cum puteți să cheltuiți muuulți bani și apoi să vă văitați? V-a mărit PSD-ul salariile, mizerabile ce-i drept pentru ceea ce faceți și ne aduceți în viețile noastre, vă plângeți continuu, dar nu am auzit, așa cum am auzit de medicii noștri, că ați trecut granițele, ați fugit de sărăcie în țări străine ca să faceți performanță! Ori, voi nu puteți face teatru sau cinema în alte țări? Ori, valoarea e prea mică, doamnă Dorina Chiriac?

Sunt convins că toți cei care ți-au distribuit postarea au văzut măcar un spectacol de-al tău. Dacă nu, lasă, că nu e timpul pierdut. Te faci tu mare și ajungi pe dincolo, de acolo ne vei zice: m-ați avut și nu m-ați vrut! Hai, să fii sănătoasă!

Sursă foto: Facebook