M-am uitat doi ani la rând la Miami Ink și L.A Ink. Așa erau serile mele: cu tatuaje, povești și apoi o jumătate de oră de citit dintr-o carte. Nu aveam copii. Mă atrăgeau motivele pentru care oamenii alegeau să-și imprime permanent pielea cu tuș negru sau în mai multe culori. Oamenii variau ca vârste, ca experiență de viață, ca povești. Nu am văzut niciunul să nu aibă o poveste care să stea în spatele tatuajului său. Stories on skin. Toți aveau o amintire, o motivație, ceva de sărbătorit sau de arătat recunoștința. Inclusiv adolescenții care veneau cu părinț… citeste mai mult