Ieri am ajuns la aeroportul Otopeni cam de vreme, la 6,00, să prind cursa de Oradea. Evident, am plecat de acasa mult prea devreme de teamă să nu pierd zborul. Avion mic, cu două motoare cu elice. Cum remarca un pasager pe scară – tărtăreață. Ți se cam strînge inima, dar ce e scris și pentru noi! Cum sunt fatalist, nu bag de seamă. Dar cursa decurge bine, pilotul chiar scurtează timpul de zbor, ajungem OK. E încă devreme. Hotelul e primitor, trag un pui de somn pe furate în cameră. Apoi, televiziunea – parte din tipicul unei zile de campanie pentru promovarea cel… citeste mai mult