Sosesc în urma lui Anouk, o văd cum coboară din taxiul tras până aproape de prima treaptă a restaurantului, îi văd mai întâi cizma perfectă, de parcă afară ar fi uscat şi nu zloata în care înoată oraşul de câteva zile şi îmi imaginez, fără să vreau, şoferul coborât ca să întindă un covor roşu, sosirile ei sunt mereu dramatice. Şi îmi dau seama că de fapt noi, …… citeste mai mult