Face parte din volumul „Cuvinte potrivite” şi se caracterizează prin marile întrebări ridicate asupra unviersului şi destinului fiinţei umane. Ideea filozofică pe care se axează a fi sau a nu fi, depăşită de orgoliul caracteristic fiinţelor cutezătoare, de a descifra tainele şi enigmele firii ca şi în Psalmi, se stinge aspiraţia, dorinţa poetului de a cuceri necunoscutul, în timp ce-l bântuie nesiguranţa, îndoiala: „Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieţii mele,/ Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci/ Vor strecura prin găuri lumina unei stele.”