Jocul, parfumul sufletului de copilAm fost odată ca niciodată și eu copil. Toate speranțele din univers zburau la mine în suflet, bucuria planetară mi se citea în ochi, nevinovăția bobocilor de floare domnea în inima mea. Viața știa cu cine are de-a face și mă trăgea în joacă în vâltoarea ei, dar mă țineam strâns de poala mamei, în plus, noi, copiii, făcem lanț uman să ne prelungim copilăria și ne țineam strâns de mânuțe ca maturitatea să nu ne răpească prea timpuriu.Ce vremuri! Era ca o lege a copilăriei ca noi să ne jucăm și să fim sănătoși…Acum s… citeste mai mult