Maricica (II)de Luiza Vlădescu
– Alege-mă tu! strigă ea unui băiețel, ce se afla în mijlocul horei.
-Ei și? ridică Maricica din umeri. Nu mai pot. Iaca eu mă joc cu Ursache.
Pleacă din horă, își ia ursulețul din dulap și se așează pe un scăunel. Își privește pe furiș mâinile și-și întreabă în șoaptă fundița:
-Sunt eu murdărică?
– Nuuu… știu… răspunde fundița.
Eu văd că fața nu are nicio pată, nasul s-a cam murdărit, da-i cam răcit.
– Taci, taci, strigă ursulețul. Ești o fundiță mincinoasă… Azi… citeste mai mult Vezi sursa