Craiul, însă, nu asculta ce spune, a pus muzica să cânte, a poruncit cele mai bune bucate şi a pus fete frumoase s-o însoţească dansând. Apoi a dus-o pe Eliza prin grădini pline de miresme şi prin odăi măreţe dar ea nici nu zâmbea măcar, fiindcă era năpădită de durere. Cînd au ajuns în odăile ei, craiul a deschis o uşă şi i-a arătat Elizei o cămăruţă aşternută cu covoare verzi şi scumpe şi care semăna cu peştera în care o găsise. Pe jos era mănunchiuri de fire pe care ea le scosese din urzici şi de-un cui era atârnată cămaşa pe care tocmai o isprăv… citeste mai mult