Prima floare a recunoștințeiEu (întinzând neajutorată mânuțele din pătuțul de lemn): Simt că mă înec, mă ustură ochii, iar ceața sobei sau cum i-o fi zicând acoperă totul. Doar flăcările portocalii mai luminează încăperea. Se-ntâmplă ceva de ies cu toții din cameră și alergă pe scări. Pe mine m-au abandonat aici. Ce rău este să nu poți să vorbești! Mama dacă ar fi fost aici, ar fi fugit cu mine în brațe, dar ei, deși nu sunt străini, m-au abandonat! Dacă țip, voi rezolva problema sau vor veni cu nuiaua la mine să mă readucă dureros la tăcere? Este p… citeste mai mult