Râdeam de mama când plecam de acasă, la liceu. Îmi pregătea bagajele, îmi călca fiecare haină, le împăturea frumos, cu mare atenție și drag. Îmi făcea apoi sacoșele cu mâncare, întotdeauna mult prea multe pentru cât aș fi vrut eu să car, dar întotdeauna utile atunci când mă lovea foamea mai tare. Și acum parcă simt pe buze gustul zacuștii ăleia demențiale pe care o înfulecam pe ascuns, că era marfă de contrabandă în liceul militar.

Râdeam de mama că, întotdeauna, când era cu mâinile în bagaje, pleca ochii și scăpa câteo lacrimă. Se ștergea iute să … citeste mai mult