Întristat este sufletul meu în lumea în care oamenii trăiesc spre a se face nefericiți unii pe alții. Cum de există oameni care mai pot respira după ce i-au făcut pe alții nefericiți… Este de o mie de ori mai suportabil a fi nefericit, decât a neferici. Și când te gândești că în lumea asta sunt oameni care pot dormi, când alții suferă din cauza lor! Ar trebui să distrugem întreaga cultură, care-și îngăduie să vorbească de ideal, într-o lume-n care curg lacrimi. Și să nu avem regretul purității în lumea în care nu poți fi esențial decât în nefericire?