Cam peste tot pe unde mă duc mi se spune “vai, dar ce slabă eşti, hai să îţi pun ceva să mănânci”. Şi cam tot la fel de des afirm că nu e nevoie, că eu chiar mănânc. Evident, urmează o sprânceană ridicată, pe ideea că afirmaţia “eu mănânc” şi greutatea mea nu par să fie pe aceeaşi lungime de undă. Ei, aşa-s oamenii, le place să tragă concluzii pripite, fără să se gândească vreo clipă că e o chestie medicală la mijloc. Şi cam tot din acest motiv trebuie să ţin regim. Desigur că mi-e poftă când văd o friptură de viţel la cuptor cu usturoi. Î… citeste mai mult