Viciile de procedura din procesul iudaic a lui Iisus

Analizand relatarile evanghelice despre procesul lui Iisus in instantele iudaice, descoperim ca acestea au incalcat propria jurisprudenta pentru a-l osandi pe Iisus cu orice chip.

La o lectura a relatarilor procesului lui Iisus din cele patru Evanghelii am descoperit cel putin 30 vicii de procedura in procesul din instantele iudaice care au condus la un proces inechitabil si la condamnarea lui Iisus pe nedrept.

Oricare dintre aceste vicii ar fi trebuit sa conduca la exonerarea lui Iisus de orice acuzatie i s-a adus.

Citește și: ATENTIE – Se schimba cartile de identitate auto

1. Iisus a fost denuntat de un complice

„Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei, a zis: «Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.»” (Matei 26, 14-15).

Dat fiind ca Iuda a fost ucenic a lui Isus nu putea deveni martor al acuzarii impotriva celui cu care a fost pana atunci.

„Marturia unui complice [in acest caz Iuda] nu este permisa in legea rabinica…, deoarece nici viata unui om, nici libertatea sa, nici reputatia sa nu pot fi puse in pericol de rautatea celui care a marturisit el insusi ca este un criminal”, afirma Samuel Mendelsohn in cartea „Jurisprudenta penala in Israelul antic”.

O dovada a acestei practici este faptul ca Iuda Iscarioteanul nu a fost chemat ca martor in fata Sanhedrinului pentru a depune marturie impotriva lui Iisus.

Vom vedea mai jos ca Sanhedrinul a adus martori mincinosi, a caror marturie se batea cap in cap, Iuda insa nu a fost printre ei. Daca intr-adevar vroiau sa-l prinda pe Iisus, cel mai simplu le era sa-l fi audiat pe Iuda in calitate de martor, totusi nu au facut-o deoarece marturia acestuia nu ar fi fost luata in considerare.

Denuntul lui Iuda, insa, a fost necesar pentru a se crea cadrul procesual de a-l retine pe el.

Citește și: Detalii şocante din crima care a îngrozit România

2. Judecatorii se uitau dupa o oportunitate sa-l condamne pe Iisus inainte ca procesul sa fi inceput

Evanghelistii ne relateaza ca arhiereii „s-au bucurat” cand Iuda a mers la ei sa se inteleaga cum sa-l dea pe Iisus in mainile lor.

Conform legii iudaice, daca un judecator stia ceva despre cauza respectiva in afara celor spuse de martorii acuzarii sau avea un resentiment fata de cel acuzat, era obligat sa se abtina de a judeca cauza.

Evangheliile sunt pline de exemple unde arhiereii voiau cu orice chip sa-l prinda pe Iisus si sa-l omoare, deci clar nu puteau judeca „drept” si impartial, asa cum o cerea si legea lui Moise.

Citește și: Cele mai frumoase mesaje de Paște

3. Folosindu-se de denuntatorul Iuda, judecatorii i-au organizat un flagrant lui Iisus

„Si, ducandu-se, [Iuda] a vorbit cu arhiereii si cu capeteniile oastei, cum sa-L dea in mainile lor. Si ei s-au bucurat si s-au invoit sa-i dea bani” (Luca 22, 4-5).

Asadar arhiereii (care erau judecatori) si capeteniile oastei (echivalentul mascatilor de azi, adica cei care asistau judecatorii in controlarea celui acuzat) „au vorbit” cu denuntatorul „cum” sa organizeze un flagrant ca „sa-L dea in mainile lor”.

Actiunea de flagrant era urmatoarea: „Iar vanzatorul le daduse semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza” (Marcu 14, 44).

Conform legii iudaice era interzis sa organizezi un flagrant cuiva, adica sa fortezi sau sa pacalesti pe cineva sa incalce legea ca apoi sa-l poti pedepsi. Inclusiv cand se administrau pedepsele, daca nu exista certitudinea ca cel acuzat a stiut ca incalca o lege i se dadeau circumstante atenuante.

Citește și: Şoc pentru Traian Băsescu: Syda vrea să divorțeze de EBA (presa)

4. Judecatorii s-au inteles cu Iuda sa il predea pe Iisus

Arhiereii l-au platit pe Iuda sa-l denunte pe Iisus ca acesta sa fie adus in fata lor pentru a fi judecat.

Conform legii iudaice judecatorii nu puteau aduce pe nimeni in fata lor si nu puteau acuza pe nimeni. Retinerea cuiva trebuia sa se faca pe marturia prealabila a martorilor acuzarii care veneau si prezentau acuzatiile in fata judecatorilor din proprie initiativa.

Citește și: Ion Ţiriac a rupt relațiile cu Simona Halep: De ce s-au certat cei doi

5. Judecatorii au complotat cu Iuda sa-l prinda pe Iisus in ascuns

Luca mentioneaza ca Iuda a primit banii de la arhierei „si cauta prilej sa-L dea lor, fara stirea multimii” (Luca 22, 6).

Se vede limpede complotul dintre martorul denuntator si judecatori ca sa-l prinda pe Iisus fara stirea poporului si sa-l condamne intr-un proces regizat.

Citește și: Care e diferența dintre Paștele ortodox și Paștele catolic

6. Iisus a fost arestat asemenea unui talhar, insa acuzat pentru vorbe

„Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme” (Ioan 18, 3).

Vazand aceasta insiruire de forte, Iisus a spus: „Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi sedeam in templu si invatam si n-ati pus mana pe Mine” (Matei 26, 55).

7. Procesul lui Iisus a inceput noaptea

Am vazut la punctul anterior ca Iisus a fost arestat noaptea.

„Deci ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L-au legat. Si L-au dus intai la Anna” (Ioan 18, 12-13) care a inceput sa-l judece imediat.

Conform legii iudaice procesele trebuiau sa aiba loc numai ziua, astfel incat judecatorii sa poata analiza cu atentie probele si martorii.

„Judecarea unei pedepse capitale trebuie facuta in timpul zilei, dar suspendata in timpul noptii”, spune Mishna iudaica.

Moise Maimonide explica de ce judecata trebuia sa aiba loc pe timpul zilei: „Motivul pentru care procesul pentru o pedeapsa capitala nu putea avea loc noaptea este deoarece examinarea unor asemenea acuzatii este asemenea examinarii unei rani; in ambele cazuri o mai buna examinare se poate face in timpul zilei.”

8. Prima instanta nu-i comunica lui Iisus acuzatiile

Evanghelistul Ioan relateaza ca odata ajuns in fata lui Anna, „arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui” (Ioan 18, 19).

Remarcati ca Iisus a fost arestat pentru o fapta grava echivalenta cu „talharia” (care implica si uciderea celui talharit), judecatorul insa il intreaba despre invatatura sa si ucenici.

Pe langa faptul ca Anna a incalcat legea iudaica care prevede ca nu-l poti aresta pe un om pentru o crima si judeca pentru alta, Anna incalca o alta directiva din legea iudaica care prevedea ca celui acuzat trebuie sa i se comunice acuzatiile ce i se aduc de catre martori inainte de a incepe procesul.

Anna, insa, din judecator devine acuzator, punandu-i intrebari lui Iisus in incercarea de a gasi ceva cu ce sa-l acuze.

9. Prima instanta nu a prezentat martori ai acuzarii

La intrebarea lui Anna de mai sus despre invatatura si ucenicii sai, „Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns. De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu” (Ioan 18, 20-21).

Dupa cum am vazut mai sus, inclusiv din legea lui Moise, nimeni nu putea fi adus in fata judecatorului fara martori ai acuzarii si acuzatii clare de incalcare a legii. In loc sa ii prezinte acuzatiile si martorii acuzarii, Anna il interogheaza pe Iisus incercand sa-l faca sa se autoincrimineze, ceea ce iarasi era o incalcare a legii.

Iisus evita sa raspunda intr-un mod care sa-l incrimineze si ii cere lui Anna sa ii puna in fata martori ai acuzarii (care deja trebuiau sa fi fost adusi).

10. Iisus a fost agresat fizic in fata primului judecator

La raspunsul lui Iisus de mai sus, „unul din slujitorii care erau de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului? Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?” (Ioan 18, 22-23).

Conform legii iudaice era interzis categoric ca un acuzat sa fie agresat fizic sau pedepsit in fata judecatorului pana cel acuzat nu era condamnat definitiv.

De asemenea, acuzatul trebuie sa fie judecat dezlegat in fata judecatorului. Dupa ce Anna a terminat cu interogarea lui Iisus, Ioan spune ca „L-a trimis legat la Caiafa arhiereul” (Ioan 18, 24).

11. Procesul a fost intr-un loc impropriu

De la Anna, Iisus a fost dus legat si „L-au bagat in casa arhiereului” (Marcu 22, 54) Caiafa.

Legea iudaica interzicea procesele in locuri izolate, inchise, cum ar fi casa cuiva. Acestea trebuiau sa aiba loc in locuri potrivite, echivalentul salilor de judecata de azi.

Referindu-se la locul unde se dau hotararile judecatoresti, Talmudul mentioneaza ca „dupa ce s-a plecat de la locul de jucata nici o hotarare de condamnare la moarte nu poate fi data cuiva”.

De asemenea, Maimonice spune ca „o condamnare la moarte poate fi pronuntata numai atata vreme cat Sanhedrinul tine sedinta de judecata in locul/sala de judecata”.

Faptul ca a doua instanta de judecata l-a judecat pe Iisus in „casa” arata complotul judecatorilor ca sa-l condamne pe Iisus in ascuns.

12. Procesul lui Iisus nu a fost public

Conform legii iudaice, procesul trebuia sa fie public, astfel incat lumea sa poata participa pentru a vedea audierile. Principiul acesta se aplica si azi in instantele de judecata.

13. Completul de judecata era deja format in casa lui Caiafa cu noaptea in cap

Matei si Marcu relateaza ca in casa lui Caiafa erau deja „adunati carturarii si batranii” (Matei 26, 57; Marcu 14, 53).

Conform legii iudaice era o intreaga procedura prealabila ce trebuia urmata inainte de inceperea unui proces, in baza careia judecatorii se analizau pe sine daca au vreo prejudecata fata de cel acuzat pentru ca eventual sa se poata abtine. De asemenea, judecatorii depuneau un juramant ca vor analiza si judeca cazul impartial.

Din context se vede clar ca acesti judecatori erau deja montati si pregatiti sa-l condamne pe Iisus inainte ca acesta sa fi ajuns in fata completului.

Pana si astazi completul de judecata se formeaza dupa ce acuzatiile sunt inaintate instantei. Era impotriva legii iudaice, cum e si azi, ca un complet sa fie deja pregatit si sa astepte un anume acuzat pentru a-l judeca.

14. Sinedriul, al treilea for de judecata, cauta martori mincinosi

Luca spune: „Si cand s-a facut ziua, s-au adunat batranii poporului, arhiereii si carturarii si L-au dus pe El in sinedriul lor” (Luca 22, 66).

Odata ajuns in fata Sinedriului, toti judecatorii „cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare” (Matei 26, 59; Marcu 14, 55).

Procedura judiciara iudaica prevedea clar ca judecatorii nu puteau cauta martori ai acuzarii, acestia trebuind sa fie deja prezenti in fata judecatorilor inainte ca cel acuzat sa fie adus in fata judecatorilor.

15. Judecatorii au incalcat poruncile lui Moise aducand martori mincinosi

Matei si Marcu relateaza ca in fata Sinedriului „multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau” (Marcu 14, 56; Matei 26, 60).

Stim din versetul prezentat la punctul 14 ca toti acesti judecatori cautau martori mincinosi ca sa-l poata omori pe Iisus.

Facandu-i sa minta in fata instantei, judecatorii ii faceau pe toti acesti martori sa incalce porunca a noua din decalog care prevedea „sa nu depui marturie mincinoasa”.

16. Judecatorii nu au pedepsit martorii mincinosi cu moartea

In cartea Deuteronomului (19, 16-20), Moise spune foarte clar ca daca o persoana depune marturie mincinoasa impotriva altei persoane, martorul mincinos trebuie sa fie pedepsit cu aceeasi pedeapsa care i s-ar fi cuvenit celui acuzat.

Judecatorii din Sinedriu nu au aplicat aceasta lege, facandu-i scapati pe toti martorii mincinosi.

17. Nu a existat nici un martor impotriva lui Iisus

Evanghelistii relateaza ca dupa ce s-au perindat o multime de martori mincinosi, s-au mai ridicat doi care „au dat marturie mincinoasa impotriva Lui, zicand: Noi L-am auzit zicand: Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi. Dar nici asa marturia lor nu era la fel” (Marcu 14, 57-59).

Pana la acest punct, nu a stat in picioare in Sinedriu nici o marturie acuzatoare impotriva lui Iisus. Intr-un proces echitabil, urmand legile din timpul sau, Iisus trebuia eliberat de indata si achitat de orice acuzatii false.

18. Sinedriul il interogheaza pe Iisus in legatura cu alte acuzatii decat cele initiale

Atat Matei cat si Marcu relateaza ca in urma marturiei mincinoase a celor doi, Caiafa l-a intrebat pe Iisus: „Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia? Iar El tacea si nu raspundea nimic.” (Matei 62; Marcu 60)

Iisus foloseste aici in apararea sa dreptul la tacere, asigurat de legea lui Moise, stiind ca orice ar spune va fi folosit impotriva sa.

Remarcati cum Iisus a fost arestat pentru o fapta similara cu talharia, adus in prima instanta unde a fost interpelat in legatura cu invatatura si ucenicii sai, apoi dus la a doua instanta, ajungand ca la a treia instanta sa fie interogat daca darama templul sau nu.

19. Sinedriul incearca sa aduca noi acuzatii impotriva lui

Vazand ca nu au martori acuzatori iar Iisus isi rezerva dreptul la tacere, Caiafa incearca sa-l prinda pe Iisus in cuvant facandu-l sa spuna o blasfemie, intrebandu-l: „Esti tu Cristosul, Fiul Celui binecuvantat?” (Marcu 14, 61)

Iisus, care nu putea minti despre sine, a spus: „Eu sunt si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului” (Marcu 14, 62).

Judecatorii reactioneaza imediat, spunand ca a hulit, deci trebuie sa moara.

Remarcati cum intrebarea lui Caiafa nu avea nimic in comun cu toate acuzatiile si intrebarile care i s-au pus pana acum. Era impotriva legii iudaice ca judecatorii sa aduca de la sine acuzatii impotriva unui acuzat.

20. Sinedriul il condamna pe Iisus in baza propriilor afirmatii

Cand Iisus confirma in fata Sinedriului ca este Fiul lui Dumnezeu, „Atunci arhiereul si-a sfasiat hainele, zicand: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iata acum ati auzit hula Lui. Ce vi se pare? Iar ei, raspunzand, au zis: Este vinovat de moarte” (Matei 26, 65-66).

Era impotriva legii iudaice ca un acuzat sa se autoincrimineze daca marturia acestuia nu era validata de inca doi martori.

Ganditorul evreu Moimonide explica: „Noi avem ca principiu de baza in jurisprudenta noastra ca nimeni nu poate sa isi aduca acuzatii impotriva sa. In cazul in care un om face o confesiune in fata unei instante de judecata, o asemenea confesiune nu poate fi folosita impotriva lui decat daca este confirmata de alti doi martori” (Sanhedrin, IV, 2).

Cu toate acestea, Iisus a fost condamnat in baza propriilor afirmatii fara nici o alta marturie personala din partea altcuiva.

21. Sinedriul i-a incalcat dreptul la aparare a lui Iisus, deoarece nu a mai fost audiat pentru acuzatia de hula/blasfemie, ci direct condamnat la moarte

„Iar arhiereul, sfasiindu-si hainele, a zis: Ce trebuinta mai avem de martori? Ati auzit hula. Ce vi se pare voua? Iar ei toti au judecat ca El este vinovat de moarte” (Marcu 14, 63-34).

Pe baza propriei marturii Iisus este acuzat de Sinedriu ca a hulit si imediat este „judecat ca El este vinovat de moarte”.

Sinedriul a incalcat flagrant legea iudaica nedandu-i oportunitatea lui Iisus sa se apere, lucru cerut de legea iudaica.

22. Sinedriul a interzis sa mai fie adusi martori, judecatorii devenind si martori ai acuzarii

„Ce trebuinta mai avem de martori? Ati auzit hula.” (Marcu 14, 63)

Codul de procedura iudaic prevedea ca acuzatul putea sa tot aduca martori ai apararii pe durata procesului. Acest drept i-a fost incalcat lui Iisus de catre Sinedriu.

De asemenea, prin afirmatia „ati auzit hula”, judecatorii au devenit si martori ai acuzarii, ajung sa fie si cei care acuza, si cei care judeca si cei care condamna.

23. Arhiereul si-a sfasiat hainele, incalcand legea

Cand l-a auzit pe Iisus confirmand ca este Fiul lui Dumnezeu, „Atunci arhiereul si-a sfasiat hainele” (Matei 26, 14).

Actiunea lui Caiafa este o incalcare flagranta a legii lui Moise, care prevedea expres ca mai „marele preot din fratii tai […] sa se imbrace cu vesmintele sfinte, sa nu-si descopere capul sau, nici sa-si sfasie hainele” (Levitic 21, 10).

Pentru ceea ce a facut, Caiafa insusi trebuia judecat pentru ca a incalcat legea.

Sfasierea hainelor era un gest extrem care a bulversat pe toti din Sinedriu. Dupa legea iudaica, deliberarile trebuiau sa fie luate cu calm, dupa studierea amanuntita a marturiilor si dovezilor.

24. Verdictul s-a dat pe loc, fara o analiza amanuntita si timp de gandire

Legea iudaica prevedea ca deliberarile pentru condamnari capitale sa se dea in ziua urmatoare, ca judecatorii sa poata medita la cele auzite si sa se poata ruga si posti. Acest lucru nu s-a intamplat in cazul procesului lui Iisus.

Misha mentioneaza ca „judecatorii trebuiau sa judece cele auzite cu sinceritate in propria constiinta”, fara a se lasa influentati de ceva exterior.

Prin reactia lui Caiafa, acesta a pus presiune pe Sinedriu care imediat si-a format o opinie.

25. Verdictul s-a dat public, prin strigare si nu prin vot

„Ati auzit hula. Ce vi se pare voua? Iar ei toti au judecat ca El este vinovat de moarte.” (Marcu 14, 64)

Conform legii iudaice, dupa ce instanta de judecata asculta martorii in cadrul unui proces public, judecatorii se retrageau pentru deliberarea. Deliberarea se facea prin vot, incepand de la cel mai tanar judecator la cel mai batran. Se folosea aceasta metoda pentru ca judecatorii batrani sa nu-i influenteze pe cei tineri.

In cazul lui iIsus verdictul s-a dat public si prin strigare, fara vot.

26. Procesul lui Iisus a avut loc vinerea si inaintea unei sarbatori

Mishna mentioneaza ca „nici un proces nu putea avea loc in seara de Sabat sau cu ocazia unei sarbatori”.

Isaac Wise, rabin evreu, explica: „Nici unei instante de judecata nu-i era permis să tina procese de Sabat sau in vreo zi de sarbatoare biblica. In cazul unei crime care necesita pedeapsa capitala, procesul nu putea avea loc vinerea sau in ziua dinaintea oricarei sarbatori, deoarece era impotriva legii sa sistezi judecata pentru asemenea cazuri mai mult de o noapte, ori sa o continui de Sabat sau intr-o zi de sarbatoare.”

Cu toate acestea, Iisus a fost prins si judecat vinerea inainte de Sabat si inaintea sarbatorii Pastelui.

27. Procesul a durat doar cateva ore

Procesul lui Iisus a inceput vinerea noaptea si s-a terminat vinerea dimineata in jur de ora 9:00. La ora 3:00 p.m. Isus deja murise pe cruce si a fost impuns in coasta cu sulita. Deci in cateva ore Isus a fost judecat, condamnat si executat.

In Mishna se mentioneaza: „Un proces penal care se termina cu achitarea celui acuzat se poate termina in aceeasi zi in care a inceput procesul. Dar daca e sa se pronunte o condamnare la moarte, nu se poate pronunta pana in ziua urmatoare.”

28. Sinedriul a votat in unanimitate condamnarea lui Isus la moarte

„Iar ei toti au judecat ca El este vinovat de moarte.” (Marcu 14, 64)

Stim ca cel putin unul dintre ucenicii lui Iisus, Iosif din Arimateea, era membru in Sinedriu insa nu a fost prezent la proces.

Conform legii iudaice, un verdict de vinovatie nu putea fi dat in unanimitate daca acuzatul nu s-a putut apara, cum a fost in cazul lui Iisus. Daca verdictul era unanim cazul se rejudeca.

29. Legea lui Moise prevedea ca martorii acuzarii sa fie si primii care dau cu piatra

Am vazut pana aici ca Sinedriul nu a gasit cel putin doi martori pe care sa-i puna impotriva lui Iisus, acuzatia impotriva acestuia avand ca baza doar ceea ce membrii Sinedriului au auzit din gura lui Iisus. In felul acesta judecatorii deveneau si martori ai acuzarii.

Daca doreau sa-l condamne la moarte, judecatorii – deveniti intre timp si martori ai acuzarii – trebuiau sa fie primii care executa pedeapsa capitala.

Legea lui Moise este foarte clara in acest sens: „Mana martorilor sa se ridice asupra lui, ca sa-l ucida inaintea tuturor, si apoi sa se ridice mana a tot poporul. Pierde deci raul din mijlocul tau” (Deuteronom 17, 7).

In acest moment judecatorii erau intr-o situatie fara iesire, deoarece nu doreau sa fie tot ei care sa-l si execute pe Iisus.

Matei ne relateaza ca „facandu-se dimineata, toti arhiereii si batranii poporului au tinut sfat impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare” (Matei 27, 1; Marcu 15, 1; Luca 23, 1). Sfatul acesta vine dupa ce Iisus deja fusese condamnat la moarte.

Decizia pe care a luat-o Sinedriul a fost urmatoarea: „Si, legandu-L, L-au dus si L-au predat dregatorului Pontiu Pilat” (Matei 27, 2).

Daca intr-adevar erau sa respecte legea si faceau un proces drept, atunci trebuiau ei, judecatorii, sa-l fi omorat pe iIsus cu pietre, asa cum prevede legea in numele careia ei insisi l-au judecat si condamnat pe nedrept.

Unii spun ca Iisus a fost dat de Sinedriu pe mana lui Pilat deoarece zona fiind sub ocupatie romana, doar ei erau cei care puteau sa administreze pedeapsa capitala.

Acest lucru nu se sustine Biblic si istoric, deoarece in Faptele Apostolilor gasim ca Stefan a fost ucis cu pietre de evrei, sau ca un grup de barbati evrei erau gata sa o omoare cu pietre pe Maria Magdalena. De asemenea, Pilat insusi le spune arhiereilor sa-l judece: „Luati-L voi si judecati-L dupa legea voastra” (Ioan 18, 31).

30. Preotii au manipulat opinia publica pentru a obtine condamnarea lui Iisus

„Insa arhiereii si batranii au atatat multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda.” (Matei 27, 20)

Actiunea respectivilor era o incalcare flagranta a legii lui Moise, care stipula clar: „Sa nu iei aminte la zvon desert; sa nu te unesti cu cel nedrept, ca sa fii martor mincinos! Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate” (Exod 23, 1-3a).

Vorbind despre sistemul de justitie iudaic si procesul lui Iisus, exegetul John MacArthur a spus: „Este evident ca, atunci cand era administrat potrivit, sistemul iudaic de justitie era nu numai eminamente echitabil, dar si indurator, iertator. Este de asemenea, evident ca sistemul nu a operat nici echitabil, nici indurator in cazul lui Iisus, deoarece Sinedriul a violat fiecare principiu al propriului sistem de jurisprudenta”.

Acestea sunt doar 30 vicii de procedura din judecata iudaica lui Isus, care daca nu s-ar fi intamplat ar fi condus la achitarea sa.

Dupa ce Iisus a fost judecat de evrei, a fost dat pe mana guvernatorului/dragatorului Pilat ca sa fie executat.

Pilat, insa, a initiat un nou proces si a incercat in repetate randuri sa-l elibereze pe Iisus. Liderii poporului, insa, au montat oamenii impotriva eliberarii lui Isus si sa ceara condamnarea acestuia.

Desi Iisus a fost prezentat de Pilat in fata poporului de trei ori ca fiind nevinovat, poporul a strigat sa fie rastignit.

In cele din urma, manipularea liderilor a invins ratiunea si legea, iar Iisus a fost condamnat si executat.

Condamnarea nedreapta a lui Iisus este un exemplu concret de ce judecata trebuie sa se faca in sala de judecata si nu in piata publica sub presiune populata, de catre judecatori drepti si impartiali, respectand absolut toate procedurile si drepturile celui acuzat.

Orice nedreptate facuta sub acoperirea legii are efecte sociale majore si perpetuata in timp va duce la dezordine sociala, dezmembrarea societatii, pierderea stapanirii asupra tarii si disolutia unui popor.

sursa: greco-catolica.org