Când se trezi într-un târziu, era de-a binelea primăvară. De unde știa greierașul treaba asta? Păi cum să nu știe când o rază aurie îl  mângâiase pe aripioare și-i luminase dintr-o dată ascunzișul?! Și când îi venea zvon de mii de glasuri mici, toate grozav de vesele și grozav de harnice, mărturisind bucuria și munca primăverii! Ușurel, greierașul își făcu loc printre pietricele și frunze veștede și ieși la lumină. Ce frumos era, și ce cald! De fapt, în iarna aceasta dormise mai mult ca de obicei., iar primăvara  era în toi. Stejarul tăcea, mare și pu… citeste mai mult