Pe ici pe colo, prin spatele ușilor închise, se răsuflă din nou. Se șterge sudoarea rece, phew! a trecut uraganul, se retrag torentele mâniei poporului. Rămân în urmă ceva pagube de imagine și niște gunoaie, foste mari speranțe în politica autohtonă. Partidele se-mbată iar cu apă rece. “Piața revine la normal, poate că, odată cu ea, și viața? Rumînul se enervează greu și-i trece repede, uite că s-a mai demonstrat o dată. Hai că l-am ajutat și noi să se scârbească, ce bun e un Crăcănel, ăstaaa… Răcănel la casa omului.”